About

Picture 1118

Numele meu este Camelia şi am 17 ani. Îmi place să-mi petrec timpul în bucătărie. De când eram mică, mă fâstâceam pe lângă mama să văd cum pregăteşte fiecare soi de mâncare, eram pur şi simplu fascinată! Cu timpul, mi s-a încredinţat bucătăria în propriile mâini, aveam acces la ustensile, ingrediente şi toate cele ca şi ceilalţi membri ai familiei! Şi ce bucurie pe capul meu! Mereu îmi plăcea să-i surprind pe ai mei cu ceva dulce. Mă străduiam şi uneori nu permiteam nimănui să intre până ce nu terminam, probabil dacă făceam vreo gafă să ştiu doar eu şi să ascund urmele ca pisica. Am primit sfaturi de la mama, care era specializată în domeniul culinar, am experimentat multe reţete, analizam foarte des cărţile de bucate, revistele şi aşa am făcut o pasiune din gătit. Acum am crescut şi mi se pare normal să contribui şi eu la unele sarcini gospodăreşti. Dar să se înţeleagă: nu gătesc pentru că simt că ar trebui, ci pentru că vreau. Îmi place, mă relaxează. Mă simt bine în bucătărie.

Înţeleg de ce pentru unii gătitul poate fi o teroare şi bucătăria un loc al chinului, nu al alinării. Sunt sigură că acest lucru are de-a face cu goana isterică după perfecţiune, goană ce defineşte perioada în care trăim. Dar, după mine, fiecare om are propriul stil de a găti, chiar dacă preparatele făcute de X sunt identice cu ale lui Y, au acelaşi gust, au totuşi ceva diferit, pentru că fiecare fel de mâncare poartă amprenta propriei personalităţi.

Chiar dacă bucătăria mea este mai mult un cuib decât o încăpere, e destul de încărcată, îmi place, pentru că până la urmă, dezordinea dintr-o bucătărie face parte din farmecul ei. De ce să-ţi faci griji că nu este la fel de goală ca o bucătărie dintr-un restaurant? Spaţiul trebuie să ţi se potrivească, indiferent cât de limitat ar fi.

Îmi amintesc de acum câţiva ani, în jurul sărbătorilor de iarnă, era mare forfotă prin bucătărie. Toţi încercau să contribuie cu ceva, era o plăcere să prepari la focul vetrei, să te trezeşti din senin povestind vreo întâmplare amuzantă de pe vremuri. Cuţitele şi cratiţele nu erau de cea mai bună calitate, dar nimic n-a contat, pentru că o bucătărie, oricât de inadecvată sau de străină ţi-ar părea, după ce ai gătit acolo de câteva ori are capacitatea de a te face să te simţi ca şi cum ţi-ai marcat un teritoriu personal, sigur şi care îţi aduce liniştea. Să nu mă înţelegeţi greşit: bucătăria nu este doar un sanctuar sau un fel de bârlog cald şi reconfortant. În parte, dinamismul ei vine din faptul că, mai mult decât oricare altă cameră dintr-o casă, bucătăria oferă căldură şi întâmpină cu căldură tot ce vine din exterior. 

Viaţa în bucătărie înseamnă diferite stări de spirit. Astfel, m-am gândit că ar fi o idee bună dacă din când în când aş împărtăşi cu voi unele experienţe culinare.